"Spunem ca viata e placuta, ca satisfactiile ei sunt adanci.Spunem toate acestea pasind ca niste somnambuli prin timp,de-a lungul anilor si zilelor si noptilor.Lasam timpul sa se pravaleasca peste noi asemenea unei cascade,gandind ca n-o sa se mai ispavreasca nicicand.Si totusi,fiecare zi care ne atinge e unica,asa cum e si fiecare faptura din omenire:unica,irecuperabila,terminata."
"Timpul ,pentru un om care niciodata nu i-a simtit cu adevarat secundele,nu inseamna un sacrificiu;si nici efort."
"Totusi,a te arata lipsit de ambitii intr-o lume de ambitiosi inseamna sa atragi ura sau sa te faci temut.Sa iei parte la joc ,fara sa-ti manifesti intentia de a castiga,inseamna ca esti dusman."
"Am privit uneori fotografii vechi ale victimelor si am incercat cu disperare sa deslusesc pe fetele lor zambitoare un semn care sa arate ca au stiut.De buna seama,trebuie sa fi stiut ca peste cateva ore sau cateva zile viata lor avea sa fie curmata in accidentul acela de masina,in dezastrul acela acvatic sau intr-o tragedie domestica.Dar nu reuseam sa descopar nici un semn.Nimic.Priveau senin din fotografii,un teribil avertisment pentru noi toti."
"Aceste interpretari esential gresite fac ca multe vieti sa se poticneasca.Ideea fundamental gresita ca reusim sa ne pastram controlul.Ca avem libera alegere de a pleca sau de a ramane,fara o cumplita suferinta.La urma urmei,imi pierdusem sufletul in taina,la o petrecere,unde ceilalti nu putusera sa vada nimic."
"Gandurile mele o luasera razna si se ciocneau intre ele.Eram ranit,ma aparam si ma luptam din nou cu mine insumi.Eram cotropit de furie si spaima.Spaima ca nu o sa-mi mai pot redobandi niciodata controlul asupra mea.Ca eram dezradacinat.Dezradacinat de o vijelie atat de puternica,incat chiar daca ar exista o cat de slaba posibilitatea sa pot supravietui,as ramane pe viata vatamant."
"Oare eram intr-adevar manat de forte cara scapau controlul meu?Sau ma lasam antrenat cu buna stiinta intr-o distrugere care-mi era necesara,dupa care tanjeam?"
"Sanatatea noastra mentala depinde,in mod esential,de o ingustare a viziunii,de priceperea de a selecta elementele vitale supravietuirii si de a ignora marile adevaruri.In felul asta omul isi traieste viata cotidiana,fara sa dea atentie faptului ca nu are o garantie pentru ziua de maine.Ascunde de el insusi cunoasterea ca viata lui e o experienta unica,si ca nu poate sfarsi altfel decat in mormant;ca in fiecare secunda,vieti tot atat de unice ca si a lui incep si sfarsesc.Aceasta orbire ii ingaduie un tipar de viata foarte lesnicios;putini dintre cei care sfideaza asemenea tipar reusesc sa supravietuiasca.Si pe buna dreptate.Toate legile vieti si ale societatii ar parea complet lipsite de importanta daca omul s-ar concentra zi de zi pe realitatea propriei sale morti."
